O, poporul Meu, te am al Meu ca să pot să grăiesc pe pământ. Dacă nu te-aş avea faţă în faţă cu cuvântul Meu n-aş mai grăi pe pământ. Eu trebuie să am cu cine să grăiesc ca să rămână cuvântul Meu, şi apoi împlinirea lui, căci Eu am spus că vor trece şi cerul şi pământul, dar nu şi cuvântul Meu ca să nu se împlinească el între pământ şi cer, şi aceasta e bine să creadă omul, căci oricum el va vedea împlinirile Mele, aşa cum şi pe Mine Mă vor vedea cei ce M-au împuns, după cum este scris.
Te-am ajutat, fiule, să ai credinţă în lucrările lui Dumnezeu pe pământ, căci aceasta este taina celor credincioşi. Tu eşti poporul cu care grăieşte Dumnezeu la sfârşit de timp, aşa cum în toate veacurile am grăit cu servii Mei, cu cei credincioşi, tată, cu cei blânzi şi smeriţi cu inima înaintea Mea, şi în care Eu am loc cu taina facerii, cu cuvântul facerii a toate, după ce Eu îl pot rosti pe pământ pentru împlinirea lui.
O, mare bucurie e pe Mine când pot să Mă bucur de darurile celor credincioşi Mie şi care mereu învaţă de la Mine tainele lui Dumnezeu! Cei credincioşi sunt cei ce dăinuiesc, şi cum să nu Mă bucur Eu de răscumpărarea omului? O, nu este minciună dăinuirea pe vecii a celor credincioşi. Ei rămân pe vecii slujitori lui Dumnezeu, şi mai mare lucrare fac ei după mergerea dintre cei trupeşti cu duhul şi cu trupul, mai mari puteri au ei apoi, pentru că ei se duc la Tatăl, aşa cum Eu M-am dus la Tatăl de lângă ucenici, iar ei apoi au lucrat peste cei credincioşi mai mari lucrări, căci se făceau mijlocitori Tatălui pentru cei credincioşi de pe pământ, şi care duceau pe mai departe calea Domnului între oameni.
O, fiilor, mare putere are un fiu credincios Domnului pe pământ, şi apoi în cerul sfânt putere pentru cei credincioşi ca şi el în urma lui! O, fiilor, dacă ar şti bine omul cum să se folosească de darurile credinţei, el le-ar folosi pe toate numai pentru Dumnezeu. Omul însă vrea să se folosească el, nu Dumnezeu, şi de aceea nu ştie omul taina credinţei şi taina celor credincioşi. Grăiesc cu voi cuvinte mari, fiilor, şi sunt cu mama Mea Fecioară la masă de cuvânt între voi, iar cu ea, sfinţii cerului, căci ea are sărbătoarea ei cea pentru naşterea Mea din pântecele ei cel fecioresc, şi o însoţesc sfinţii, tată. Te învaţă în ziua aceasta mama Mea Fecioara, poporul Meu. Învaţă tu învăţătură sfântă de la ea şi te fă, fiule, apoi, rod al învăţăturii ei. Amin.
Grăiesc cu Tine în ziua Noastră de serbare pentru naşterea Ta, Fiule sfânt, şi grăiesc poporului cuvântului Tău, şi fericit este înaintea celor din cer poporul cu care Tu grăieşti pe pământ, căci cinstea aceasta e mare şi nu o are pe ea nici un împărat de pe pământ, şi toţi sunt ca pleava luată de vânt, împăraţi şi supuşi, dar poporul Tău este moştenirea Ta, iar Tu, moştenirea lui, şi fericită este legătura dintre Tine şi el, taina care leagă pe om de Dumnezeu pe pământ!
Iar tu, Fiule Doamne, dă-le lor putere pentru toate câte Tu ai de împlinit cu ei şi prin ei pe pământ, prin cei credincioşi Ţie, căci partea lor de moştenire eşti Tu, fiindcă ei Te-au ales dând totul pentru Tine, părinţi şi fraţi, soţi, soţii şi copii, rude şi prieteni, ţarini şi ranguri, şi apoi pe ei înşişi s-au dat pentru numele Tău cel mare pe pământ peste ei, ca ei să n-aibă nume, ci Tu să ai. Amin.
O, ce frumos, ce frumos Ţi-ai făcut Tu alegerea când m-ai ales pe mine mama Ta Fecioară! Eu n-am avut nici părinţi, nici fraţi, nici altceva pe pământ, căci Tatăl m-a curăţat de toate acestea mai înainte de fiinţa Ta în mine şi m-a făcut de toate săracă, şi aşa m-a pregătit El ucenică a Ta, asemenea Ţie făcându-mă Tu apoi întru Tatăl, şi fiică a Ta prin învierea Ta pentru cei credincioşi, parte făcându-mă Ţie pe pământ, şi cu nimic mai încurcându-mă, ca să Te pot avea numai pe Tine strânsură a mea pe pământ, şi toate, toate apoi în cerul sfânt aşteptându-mă şi ieşindu-mi în cale pentru dăinuirea mea pe vecii. Slavă naşterii Tale pe pământ între oameni din trupul meu cel fecioresc, păstrat de Dumnezeu numai Ţie pe vecii! Bucurie a fost pentru cei din cer la naşterea Ta, şi apoi la învierea Ta cea pentru ei, pentru cei ce Te-au aşteptat cinci mii de ani ca să vii şi ca să fii întrupat, şi răscumpărător al făpturii apoi!
Să Te iubească cu toată inima, cu tot sufletul şi darurile lor cei ce sunt fiii credincioşi ai poporului Tău de azi, iar pe ei să nu se iubească, fiindcă întreagă trebuie să fie dată Ţie iubirea celor ce Te iubesc, şi prin ei să înveţe mulţi iubirea cea pentru Tine, şi vor învăţa-o mulţi, căci creşte credinţa în cuvântul Tău de azi peste pământ, şi va tot creşte ea peste mulţi, şi toţi va fi să înveţe taina dragostei dintâi, dragostea cea cu fior în ea pentru Tine, Cel iubit de fiii credinţei. O, slăveşte-Te în cei credincioşi, şi prin ei pe pământ, Fiule Doamne, ca să vadă orbii lumina slavei Tale şi să crească duhul mărturisirii, duhul prin care se ridică mulţi spre credinţă şi spre tainele ei ziditoare de fii cereşti pe pământ, fiii lui Dumnezeu, şi apoi împărăţia Ta peste ei, şi cu ei pe pământ apoi! Amin, amin, amin.
– Duhul proorociei, aşa numesc Eu duhul tău, mamă, duhul care a grăit azi în mijlocul poporului Meu cel de azi. Amin.
În zi de sărbătoare de naştere Eu am grăit cu tine tainele Mele, poporul Meu. Fă-ţi, tată, din ele veşmânt şi îmbracă-te în slava Mea de peste tine, căci ziua Mea aşteaptă la hotar, şi ea va fi cea mai mare zi, şi noapte nu va mai fi, şi va fi numai ziua Mea, numai ea, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.