O, pace ție, cetate a cuvântului Meu de pe plaiul românesc! Hristos a înviat, fiilor din cetate! Tot cerul așteaptă deasupra petrecerea din grădinile Mele cu voi ori de câte ori Mă adun cu cei din cer lângă voi în sărbători. Au venit la serbarea cea de azi creștini păstoriți de cuvântul Meu și sunt aici pentru voi și pentru ei, și pentru cei din cer cu voi, fiilor.
Pace și vouă, celor ce v-ați adunat în cetate la serbarea Mea cu ucenicii și ucenițele învierii Mele! O, fiilor, căutați această fericire a petrecerii cu Domnul și cu sfinții Săi în lucrare de cuvânt, că vin cu cei din cer și lucrăm pe pământ, fiilor. O, feriți-vă de despărțiri, căci despărțirile dor acum sau mai târziu, și mai degrabă întețiți în voi duhul iubirii sfinte, iubirea care nu are astâmpăr căutând după Dumnezeu, după Cel pe Care lumea nu-L cunoaște pentru că nu-L iubește, și pentru că lumea iubește ce este al ei. Lumea nu este veșnică, dar Dumnezeu este veșnic, iar cine Îl iubește pe El este și el veșnic și pe pământ și în cer.
E zi de serbare și de popas aici a celor din cer, iar Eu dau să vă învăț să fiți veșnici, fiilor, căci Eu sunt Cel ce dăruiesc viață veșnică, Eu și numai Eu. Învățați-vă cu iubirea, fiilor, căci ea vă mărește dorul de Mine și de părtășie cu Mine, iar voi vegheați să nu vă pierdeți, să nu Mă pierdeți, să nu Mă dați pe jos, să nu Mă loviți, căci Eu Mă dau vouă pentru viață veșnică, fiilor.
De ce, fiilor, de ce se întâmplă aceste despărțiri? Din pricina călcării peste împlinirea cuvântului Meu, căci este scris că neascultarea și nesupunerea sunt pentru cei ce le lucrează mai dăunătoare decât diavolul care umblă peste tot și le mânjește calea și viața și trupul și lucrul și duhul cu toate descântecele și farmecele lui asupra oamenilor de pe pământ, iar cei ce iubesc ascultă și se supun iubirii Mele, iar iubirea aceasta îl vindecă de păcat pe om, pe cel ce nu se alege pe sine în schimbul Meu pentru viața lui, și iată, cele mai dureroase despărțiri sunt cu cei care se despart de Dumnezeu, și fac ei aceasta pentru că nu Mă cunosc, pentru că nu Mă ascultă și de aceea se despart de Dumnezeu, căci otrava necredinței când intră în om îi atacă totul pic cu pic, și voiesc să vă îndemn, fiilor, să vă feriți de această otravă, căci ea intră prin urechi și vă atacă ori deodată, ori pic cu pic, dacă nu știți să vă feriți de cele ce dau să vă despartă de Dumnezeu și să vă doară apoi despărțirea și să vă ducă de lângă Mine pe căi primejdioase și pline de satană și de iad, căci iubirea părăsită se răzbună, fiilor.
E mare mângâiere pentru cei adunați ai vremilor de sub cer și până la voi, fiilor. Fiți plini de umilință pentru tot ceea ce lucrez Eu cu voi în zilele acestea pe pământ și în cer, căci tot cerul așteaptă pe cei din urmă, precum este scris în Scripturi, iar voi rămâneți întru iubirea Mea și aveți grijă de Mine și povățuiți-i pe cei Mă iau de la voi să aibă grijă și ei de Mine și de ei, că a căzut și în acest popor pe ici pe colo otrava necredinței ca să doboare încă suflete și statornicia din ele.
O, cât de ușor alunecă omul, fiilor! Iată cât de slab poate fi omul, bietul de el! De aceea vă trebuie povățuitor, căci vai celor ce M-au aflat, și Mă dau apoi de peste viața lor! Ce pot să mai fie cei ce Îl dau deoparte pe Dumnezeu pentru voile lor? De aceea căutați cu cuvânt de veghe peste voi, căci zilele sunt cu ispite mari, și cad ele peste oameni, cad peste cei fără Dumnezeu Păstor peste ei.
Fiilor, fiilor, nu vă luați după vorbe aruncate de cei ce aruncă pe Dumnezeu de peste ei. Cad în blestem cei ce aruncă pe Domnul, cad în mâna lui satana, precum este scris. Trebuie să știți de la Mine aceste lucrări rele ale celor ce se înrăiesc, ca plată a neascultării lor de Dumnezeu.
Și acum, fiilor, dau glas celor sărbătoriți în duminica aceasta în duh și rânduială bisericească, și binecuvântată să fie povața lor peste voi, și iată-i:
— O, iată-ne, Doamne, mărturii ale Tale din vremea Ta cu noi pe pământ atunci! Ne aplecăm acum și-Ți cerem pentru ei duhul mărturisirii pe care l-ai dat nouă după ce Te-ai așezat lângă Tatăl și ne-ai numit pe noi mărturii ale Tale ca să Te purtăm peste pământ cu numele Tău mare.
O, ce dulce ne hrănim în ziua aceasta cu duhul sărbătorii pentru noi, Doamne! Ucenicii și ucenițele mărturiilor Tale, și apoi ale crucii și învierii Tale am dorit să ne scriem lângă Tine în ziua noastră de pomenire și să audă poporul cuvântului Tău pe cei care Te-au avut cu ei în vremea aceea a mărturiilor petrecerii Tale cu ei pe pământ, iar cei de azi ai Tăi au plata mai mare, ca unii care lucrează cu Tine și de la Tine și pentru Tine fără să aibă parte atât cât am avut noi, pe lângă care ai petrecut văzut, Doamne. Slavă Ție pentru ei, o, Doamne! Slavă Ție și lucrărilor Tale cu ei, până ce toate cele rămase scrise de atunci se vor împlini cu tot numărul lor, așa cum Tu le-ai făgăduit împlinirea!
Și acum îmbrățișăm în taină pe cei de azi ai lucrărilor Tale cu ei, iar biruința să le fie mare în toate câte Tu lucrezi cu ei peste pământ până la plinătatea lor, o, Doamne. Amin.
— O, iubiții Mei cei de atunci, petrecem cu toții lângă cei de acum, și suntem din cer și cu cerul lângă ei, și binecuvântare rostesc pentru toate împlinirile care dau să vină și să se așeze!
Iar voi, purtători ai harului Meu, păstrați peste voi acoperământul cel din cer, căci pe scutul Meu cu care vă acopăr pe voi stă scris numele Meu cel nou, iar numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin.