Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a douăzeci și una după Rusalii
Îmbrățișez cu Tatăl cetatea cuvântului Meu pe vatra neamului român, pământul cel dintâi ieșit din ape la facerea lumii văzute, iar acum, la nașterea din nou a lumii și a toate câte sunt, Îmi las cuvântul în cartea sa cea de azi pe acest meleag, unde-Mi am casă de poposire a venirii Mele cuvânt pe pământ între oameni, o, și nu este pe nicăieri loc mai plin de lumină și de cer pe pământ ca și această cetate, care adăpostește pe Cel ce a făcut cu cuvântul lumina și toate cele văzute apoi în lumină ca să se vadă ele, iar Eu, Fiul și Cuvântul Tatălui, cârmuiesc lumea și toate cele bune și rele de peste lumea oamenilor, lumea care nu știe de slava lui Dumnezeu dintre cer și pământ dacă nu are cine să-i spună ei despre această slavă și de toată strălucirea ei, care acoperă cu daruri de sus pe cei credincioși și pe cei necredincioși lui Dumnezeu, dar iată, am așezat la lumină cetatea cuvântului Meu și împart din ea lumina Mea peste pământ până ce ea îi va dovedi pe cei drepți și pe cei nedrepți și se va face de către cetele îngerești numărătoarea de-a dreapta și de-a stânga, precum este scris în Scripturi cuvântul gurii Mele acum două mii de ani, când am venit de la Tatăl la oameni și n-am fost primit de oameni și M-au trimis înapoi cei mari ai pământului, dar M-au trimis biruitor asupra lor și asupra lui antichrist, căruia ei îi slujeau, iar ei au rămas cei rușinați ai vremurilor toate, căci toate vremile de pe pământ au luat pilda cea rea a celor de demult și a celor de atunci și a celor de apoi, și Domnul nu este dorit și nu este primit pe pământ din pricina măririi celor mari, care ca și Lucifer s-au voit și s-au așezat ei mai mari ca Dumnezeu, iar Domnul rămâne Cel nevăzut, și mai mult nu, căci așa hotărăsc cei care au scris pe cele ale lor împărăția lui Dumnezeu între oameni, ca nu cumva oamenii să mai caute să mai dea de ea și să îmbrățișeze ei calea cu Dumnezeu, slava crucii, slava învierii, locul lui Dumnezeu cu oamenii pe pământ, iubirea Mea între ei, între Mine și ei apoi.
Pace și îmbrățișare cerească peste cetatea cuvântului Meu din care ies cu graiul gurii Mele și-Mi îmbrățișez țara Mea cea de azi!
O, nu mai este sare de sărat pământul cu ea, nu mai este, căci altceva este care se vrea a fi sare. O, dacă sarea nu sărează, zadarnic poartă acest nume, că e fără de gust, fără de putere de sus.
Mă uit cu Tatăl și cu sfinții la trufia cea fără de margini, și care tot crește sub numele de biserică a lui Hristos. S-au strâns și se strâng încă turme de oameni chemați sau aduși înaintea celor ce s-au strâns să sfințească ei templul cel mare pentru Dumnezeu, zic ei. O, așa a fost mereu pe pământ din partea celor care s-au așezat să stea ei mari înaintea oamenilor și au rămas templele lor mărturie pentru ei, o, și ce bine ar fi fost să fi rămas viața lor sfântă și urmele ei între oameni și rod sfânt pentru cer pe urma lor!
S-au adunat în ziua aceasta ierarhi și preoți care mai de care mai mari peste ceilalți mai mici, mai încoronați în fruntea turmei, și rostesc aceștia sfințirea portretelor sfinților așezate pe pereții templului cel așa de mare, ca pentru Dumnezeu, zic ei. O, câtă trufie, câtă pompă! Eu, Domnul, n-am spus să fie trufie în biserică, în casa care poartă numele Meu. Eu am zis închinare în duh și în adevăr, nu în temple. Am zis închinare adevărată și închinători adevărați, iar aceasta nu este în ceea ce fac mai-marii de pe pământ în numele Meu.
Se tânguie sfinții când văd lucrarea lui antichrist în loc știut sfânt, iar oamenii nu mai știu să găsească spre cer calea și se opresc să vadă și să audă și să-i asculte pe cei care nu-L iubesc pe Dumnezeu, ci, din contra, au luat pe ei haină de sfânt și iau cu asalt fața și numele lui Dumnezeu și cheamă la petrecerea lor lumea care nu dă de calea cea sfântă cu Dumnezeu pe ea.
O, unde este Dumnezeu în lucrarea acestora, care s-au împăunat cu haine și cu coroane de sfinți în temple aurite și cheamă lumea să-i vadă? Eu, Domnul, nu sunt în această amestecătură cu oamenii lui antichrist, căci cum aș putea să mai fiu Eu Dumnezeul Cel adevărat luptând cu vrăjmașul acesta atât de amestecat în casa știută a lui Dumnezeu între oameni?
Iată câtă bucurie vinovată în ziua aceasta în casa știută biserică a lui Iisus Hristos! E bucuros antichrist, e întâmpinat de oameni mari și mici, o, și nu știu oamenii cei adunați ce se lucrează în spatele decorului de deasupra mâinii vrăjmașe, care pătează locul și numele și biserica lui Hristos!