O, fiilor, am primit necinste mare din partea creaturii Mele și s-a așezat vrăjmășie între om și Mine după ce el s-a voit mai mare între Mine și el, și s-a născut atunci păcatul pe pământ și s-a așezat între om și Mine, și veghează Dumnezeu de atunci și până azi cu toate suitele îngerești, cu toate puterile cerești cele fără de trup, ca nu cumva să se umble la tărâmul veșniciei din partea omului lacom de putere peste pământ și peste cer, așa cum și-a visat el la început mărirea lui cea peste Dumnezeu, o, dar a picat apoi omul, a picat din rai și am ascuns de el raiul și toată facerea cea nevăzută a lui Dumnezeu și am pus acoperământ peste ochiul omului și a rămas pentru vederea lui doar facerea cea văzută de om, de atunci și până azi, iar cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu au rămas în taină și așteaptă pe Făcătorul lor pentru lucrarea lor, iar omul a intrat sub păcat, sub despărțirea dintre el și Dumnezeu prin păcatul din el.
Iată taină nedeslușită de mintea omului care se îndeletnicește cu păcatul peste viața lui cea din trup, căci omul își supune sufletul sub stăpânirea păcatului, sub moarte, căci moarte nu este, ci numai păcatul este ceea ce îl desparte pe om de viață tot timpul, o, și tot timpul se supune omul păcatului cu care a rămas, după ce L-a pierdut pe Dumnezeu.
I-am ridicat omului mintea cea din Dumnezeu ca nu cumva să tremure sub frică în viața lui de pe pământ. El nu știe cu mintea lui că păcatul este moartea care l-a despărțit pe el de Dumnezeu, și iată, face omul păcat și simte plăcere să-l săvârșească și aleargă după păcat, bietul de el, căci mintea cea din cer a dat-o omul pe păcat. De șapte mii de ani ies în calea omului în fel și chip ca să nu-l las sub durerea cea de la păcat, o, și sunt plin de milă pentru cel pierdut din Dumnezeu de șapte mii de ani, de când pe om l-a biruit păcatul.
Fiilor, fiilor, păcatul săvârșit de om a înființat perdeaua de despărțitură între văzutele și nevăzutele facerii lui Dumnezeu, și nu mai vede omul tărâmul lui Dumnezeu și frumusețea cerească a veșniciei în care Domnul și toate puterile cerești își au sălașul.
O, fiilor, e mare slava Mea, e mare atât cât ea se ascunde din pricina măririi ei cerești în fața celui atât de mic între lucrările facerii lui Dumnezeu, omul, căci s-a voit el cel dintâi, cel mare, și iată-l așa de mic cât a rămas, bietul de el! Mă lupt să-l fac să înțeleagă paguba cu care s-a ales dacă s-a voit mare să fie, Mă lupt, dar el nu Mă ajută.
O, omule, n-ai ce face cu mărirea. Zadarnic tot cauți să fii, să poți, să ai. Tu nu poți nimic dacă te-ai rupt de Dumnezeu. Tu iată ce poți! Poți să te împotrivești lui Dumnezeu pentru păcat, pentru ca să faci păcatul care te-a despărțit de harul cel de sus al Domnului, și pe care l-ai aruncat deoparte chiar după ce Dumnezeu te-a zidit ca să te aibă al Său, martor al Domnului între cer și pământ, dar tu n-ai fost cuminte și te-ai trufit și ai născut atunci păcatul, pe potrivnicul care stă între tine și Dumnezeu, și îți spun acestea toate ca să te așezi în înțelesurile cele de sus și să strici legătura cu moartea, căci moarte nu este peste oameni, în afară de păcatul care aduce omului sfârșitul cel vremelnic, prin care să-și aleagă el umilința și căința și temerea de Dumnezeu prin acestea, o, că e vreme multă peste despărțirea de Dumnezeu a omului și încă nu iese el de sub această apăsare.
Între cei sosiți și așezați la masa lor de pomenire, fiecare la rândul cetei sale precum este scris, iată ceata lui Verginica, poporul care a făcut parte din lucrarea Mea cu ea, fiilor.
O, Verginica Mea, te mângâi acum. Ai fost și ești mijlocitoarea celor care au suit la Noi după ce au cunoscut și au stat lângă lucrarea cuvântului Meu coborât în tine acum șaptezeci de ani ca să strig prin tine peste pământ că vine Domnul, că vine învierea, că vine lucrarea de Nou Ierusalim pe pământul român. O, bucură-te, scumpa Noastră, la masă de Rusalii cu ai tăi sosiți dintre cei știuți la masa cuvântului Meu din vremea ta și a urmașilor tăi. Strălucită este podoaba cetei tale și are ea întâietate între cetele cerești, și se așteaptă să cadă perdeaua de despărțitură și să se mărturisească de o parte și de alta lucrarea cuvântului Meu de la sfârșit de timp, venirea Mea cuvânt pe pământ și martorii ei, iar cei trecuți dincolo dintre ai tăi sunt plini de nerăbdare să aducă mărturisirea lor și să lucreze ea peste pământ, peste cei ce vor auzi și vor crede, iar cei înfierați de duhul rău al necredinței cea de la păcat, aceia sunt de plâns, căci scris este că nici dacă ar învia cineva dintre cei morți nu se vor apleca să ia, și vor da ei să rămână străini de salvare, și numai mila cea de sus ar fi să mai facă ceva și pentru ei.
Așadar, Verginica Mea, binecuvântată să fie lucrarea ta cea din cer, alături de poporul tău sosit sus, și cu care tu lucrezi atât de mult, atât de spornic ca să ți-i aduni pe cei pierduți ai poporului tău de pe pământ. Un ceas mai este și va fi văzută împlinirea aceasta, ca și acum două mii de ani când drepții Mei s-au ridicat odată cu Mine și au mărturisit în Ierusalim pe Fiul lui Dumnezeu și puterea Lui și învierea Lui. Amin.
În ziua a doua a praznicului de Rusalii am așezat în carte petrecerea Mea și a voastră alături de cei adormiți și chemați la masa de pomenire pentru ei, căci taina învierii se desface petală cu petală ca floarea care înflorește deplin în toată frumusețea și numele ei, și această împlinire aduc Eu pe pământ prin cuvântul Meu cel grăit peste voi, și care proorocește înviere, o, fiilor care-Mi faceți adevărată venirea Mea de la Tatăl la voi, și de la voi peste pământ, ba și peste cei trecuți cu trupul, iar aceia sunt cei ce cred mai mult decât cei încă îmbrăcați în trup, căci cei pe care trupul nu-i încurcă prin îngustimea lui, aceia văd desăvârșit, văd peste tot, văd de la Dumnezeu vedere și mărturisesc și așteaptă clipa mărturisirii să vină și să aducă marea și scumpa întâlnire, că toate se vor schimba și vor mărturisi pe Dumnezeu Cuvântul.
Binecuvintez odihna voastră acum, și apoi lucrarea voastră cu Mine pentru așezarea frumuseții cerești peste grădina Mea de la Maluri, fiilor. Pe toate le împlinim lucrându-le, că doar pe voi vă mai am acum, și trebuie să pot prin voi ca să le împlinim pe toate și să le așezăm înaintea Tatălui și să-I spunem Lui apoi, o, fiilor, să-I spunem Tatălui: Tată, iată lucrarea pe care ne-ai dat-o s-o săvârșim și s-o așezăm înaintea Ta. Amin, amin, amin.