O, așa petreceam Eu cu ei, cu ucenicii Mei cei de atunci, și așa le stârneam dorul să știe mai mult, să vrea mai mult deslușirea cuvintelor Mele, o, și creștea nedumerirea lor și-Mi spuneau: «Învățătorule, spune-ne nouă când vor fi acestea toate?»
Purtam durere în cuvântul Meu, pe jumătate deslușit lor, ucenicilor Mei cei de atunci, căci omul este mărginit cu mintea și este pământesc cu înțelesul și cu lucrurile tainice pentru el, iar Eu purtam această durere și nu-Mi mai trecea ea, nu puteam să Mi-o alin, nu puteam să le spun de-a dreptul despre Mine, dar cu cât vremea crucii Mele se apropia, cu atât mai mult le descopeream și-i pregăteam și le deslușeam lor despre cele ce au să vină peste Mine și peste ei din partea celor ce cunoșteau din prooroci venirea Mea, dar nu voiau să vină Domnul pentru ei, iar Eu depănam între ucenici înțelesurile pe care ei trebuia să le înțeleagă apoi, odată cu împlinirea a toate câte erau scrise despre Mine, o, și așa era cuvântul Meu și lucrarea Mea între ei, și dor mare aveam să Mă întâlnesc cu ei și să le grăiesc tot ce aveam să le spun lor mai înainte de cumpăna cea mare, pe care am trecut-o Eu și ei și tot norodul zdruncinat, atunci când Eu M-am scris pe pământ cu numele Meu mare, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Fiul Tatălui, Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii pe umerii Săi.
Timp de patruzeci de zile apoi am stat cu ei din vreme în vreme, dar acum ei știau bine că nu sunt doar Învățătorul, știau că sunt Dumnezeul lor, că am venit din cer prin naștere sfântă, că mama Mea Fecioara e mama lui Dumnezeu, că ea va rămâne cu ei după suirea Mea la Tatăl, și că ei vor lua pe Duhul Sfânt în ei și vor mărturisi pe Dumnezeu peste pământ și peste veacuri, o, și așa s-a întâmplat schimbarea Mea înaintea lor, din Învățător al lor în Dumnezeu al lor, coborât din cer pe pământ pentru mântuirea multora.
Crescuseră ucenicii Mei, și Duhul Sfânt Se desăvârșea prin ei înaintea noroadelor, iar Eu nu mai eram cu ei în chip văzut din timp în timp ca atunci când Mă știau cu ei Învățător al lor. Crescuseră ei, odată cu greutatea tainelor deslușite pic cu pic de când i-am ales din lume și până la coborârea Duhului Sfânt de la Tatăl peste ei, și Care Se mărturisea și mărturisea tainele necunoscute de ei până atunci, și mergea Duhul Sfânt înaintea lor și le făcea cărare de mers, lucrând minuni din loc în loc prin ei, iar ei lucrau minunat prin cele ce veneau spre ei să le lucreze ei, și prindeau bărbăție și lucrare mare și tot mai mare în mijlocul mulțimilor, căci dacă ar fi fost să rămână scrise toate câte ei au lucrat și au așezat pe pământ în urma Mea, însoțiți fiind de lucrarea Duhului Sfânt Mângâietorul, o, nu s-ar fi putut găsi credință așa de multă și de împlinitoare în oamenii din vremea lor, și apoi scrierea lor, a minunilor lucrate prin ei pe pământ între oamenii din vremea lor.
Vremea însă a trecut pic cu pic, iar tainele lui Dumnezeu se împlineau odată cu vremea și cu credința celor ce le purtau și le așezau pe pământ ca temelie a împărăției lui Dumnezeu cu oamenii și cu Duhul Sfânt, Călăuzitorul din partea cerului pe pământ, o, și așa s-a așezat între oameni lucrarea și biserica lui Hristos, ca să pot Eu să fiu cu ai Mei prin lucrarea Duhului Sfânt, cu toți cei credincioși până la sfârșitul timpului, precum le-am promis ucenicilor Mei în ziua despărțirii Mele de ei ca să Mă duc la Tatăl, și să pot fi cu ei de lângă Tatăl și să lucrez lângă Tatăl locul lor cel veșnic, nedespărțirea Mea de ei pe veci de veci apoi.
Și iată, duhul învierii am așezat în cuvânt în ziua a doua a Sfintelor Paști, fiilor scriși în cartea Mea popor al lui Dumnezeu pe pământ acum. Petrec cu voi în cuvânt, fiilor, petrec din timp în timp cu voi, și Mi-e dor de această petrecere a Mea cu voi, ca și acum două mii de ani când căutam să-i întâlnesc pe ucenici și să stau cu ei în cuvânt și să le dau lor din cer ca să aibă și să fie ei ai cerului pe pământ.
Voi sunteți cerul Meu pe pământ și Mi-e dor de iubirea voastră pentru Mine, fiilor, Mi-e dor ca și în vremea Mea cu ucenicii Mei de acum două mii de ani. Dureros am petrecut Eu cu ei, căci vedeam ce puțin Mă înțelegeau și Mă pătrundeau, și-Mi alinam durerea asta când Mă întâlneam cu ei, când îi aveam aproape ca să le grăiesc, ca să le dau pe cele care aveau ei să le priceapă mai târziu.
Iată amintiri sfinte, aşezate pe masa Sfintelor Paști, mărturisitoare pentru Mine, fiilor! Sunt cu ucenicii Mei de atunci, sunt la masă cu ei aici, și sunt cu mama Mea Fecioara și cu mironosițele Mele și cu toți cei apropiați acestor amintiri dureroase, dar dulci la gust, și la sufletul celor ce Mă iubesc, și la duhul celor de atunci însoțitori ai Mei prin greul crucii Mele, fiilor. Toate durerile de atunci au fost răsplătite la toți ai Mei prin învierea Mea, prin biruința Mea de atunci asupra stăpânitorului acestui veac, și care a fost judecat chiar prin ceea ce el a lucrat asupra Mea, căci dând să Mă biruie pe Mine, el s-a ales cu judecata cea asupra sa.
Așadar, Hristos a înviat, popor al învierii! Hristos a înviat, vă spun și vouă, împărați ai pământului! Nu uitați, Hristos a înviat! El este Împăratul nostru, El, numai El. Amin.
— O, pace ție, pace ție, mărturisitorul Meu! Ți-a dat Dumnezeu lucrare mare să lucrezi pe pământ, și apoi din cer peste vremea cea grea de peste oameni. Pace ție lângă cei ce Mă însoțesc acum aici, la masa Sfintelor Paști! Ai fost și rămâi mărturisitor pentru Hristos, căci mărturia ta a purtat biruință.
Iată, fiilor, ce înseamnă un creștin adevărat! Priviți spre acest mărturisitor și spre biruința lui cea așa de mare asupra necredinței de peste oameni slujitori păcatului și rătăcirii de Dumnezeu. Sculați-vă spre biruință cu Mine, fiilor! Mereu, mereu fiți gata pentru ce am de lucrat și de așezat cu voi pentru împlinirea Scripturilor toate, că vine Domnul la voi ca să-L vestiți peste pământ cu graiul gurii Sale și să-Și împlinească El apoi tot cuvântul Său!
Am depănat amintiri mari, și suntem adunați la masă în zi de Sfintele Paști, Noi, cei de atunci, și voi, cei de acum laolaltă, cerul și pământul laolaltă, fiilor. O, ce frumos, ce taine de nepătruns pentru mărimea lor! Trăim împreună clipe mărețe, vă spunem Noi cei din cer, ucenicii Mei, mama Mea Fecioara, martorii Mei de atunci, și toți vă cuprind în îmbrățișare sfântă și vă prețuiesc pentru că sunteți mărturisitorii Mei cei de azi, și vă spun ei cu dor și drag, și iată ce vă spun ei:
— Vă spunem: Hristos a înviat! Suntem martori ai învierii Lui. Am petrecut cu El după învierea Sa, iar la patruzeci de zile ne-am despărțit de trupul Lui cel înviat, căci El a intrat sub taina Tatălui ceresc, de unde a coborât la pământeni Prunc născut din mamă Fecioară, iar după împlinirea Scripturilor cele despre El, S-a așezat iarăși de-a dreapta Tatălui și este El Dumnezeul nostru și vine pe pământ cuvânt la voi, vine Domnul pe pământ cuvânt ca să-Și pregătească cu voi ziua arătării Sale cu slavă multă, a doua Sa venire văzută, ca să se desăvârșească pentru cei necredincioși adevărul dumnezeirii Sale, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ, răstignit de arhierei și de preoți, și înviat prin puterea Sa dumnezeiască a treia zi din mormânt, și stă El de atunci de-a dreapta Tatălui, pe tronul slavei Domnului, Mântuitor al celor păcătoși, Mângâietor al celor credincioși, Iisus Hristos, Domnul învierii. Amin.
— Așadar, aici, și peste tot pământul, Eu, Domnul, las în ziua aceasta vestea învierii Mele Eu Însumi, și spun în lung și în lat minunea adevărului cel despre Mine: Hristos a înviat!
Vouă, celor credincioși de pe pământ, și vouă, celor necredincioși, Eu Însumi vă spun tuturor, cu dor vă spun și vă vestesc vestea cea mare de acum două mii de ani, până azi răsunând ea peste pământ: Hristos a înviat, Hristos a înviat, Hristos a înviat, Hristos a înviat! Amin, amin, amin.