Cuvântul lui Dumnezeu la pomenirea de treizeci și doi de ani a punerii pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim
Găsesc neputință multă, multă pentru intrarea Mea în carte în ziua aceasta de amintire a începutului zidirii cetății cuvântului Meu pe vatra neamului român, dar Îmi pun puterea Mea dumnezeiască și supun sub ea neputința aceasta și intru cuvânt în cartea Mea ca să însemnez această zi când Eu, Domnul, am biruit cu greu prin vremea cea potrivnică de peste tot și am pus începutul arătării trudei Mele de peste treizeci și cinci de ani, de când am început în anul 1955 trâmbițarea cuvântului Meu prin trâmbița Mea Verginica în mijlocul acestui neam și am așezat prima piatră, pe care Mi-am zidit apoi cetatea și mărgăritarele ei în fața neamului omenesc de pe pământ și să rostesc apoi cu tărie de cuvânt că aici este Domnul, precum este scris în Scripturi pentru numele cetății cuvântului lui Dumnezeu, și iată zi de biruință a lui Dumnezeu atunci, iar acum, după aproape șaptezeci de ani de cuvânt din cer coborât și cules cu credință pe pământ în cartea Mea cea de azi prin cei credincioși venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, iată azi zi tristă, că Eu nu-i mai am ai Mei și ai crucii Mele de azi pe cei din ziua aceea de început nou, căci ei s-au dus apoi de lângă Mine, de lângă crucea Mea, că și-au iubit viața lor cea de pe pământ și M-au dat de la ei, iar Eu am rămas sub greu cu cei ce n-au plecat, o, și am mers cu cuvântul peste pământ, că am putere și Mi-o pun în lucru în vremi grele și merg, căci Tatăl Mă trimite, și toate ascultă de Tatăl, numai omul care se iubește pe sine, numai el nu poate cu ascultarea de Tatăl până la capăt așa cum Eu, Domnul, ascult, și iată, însemnez această zi și stau o clipă de vorbă cu poporul acestui cuvânt și cu tot sufletul care ia de la izvor cuvântul Meu.
Și acum, după aproape șaptezeci de ani de cuvânt din cer, Îmi las cuvântul peste cetate și-Mi este el așezat în carte și pe cale apoi peste tot până la margini, iar azi grăiesc mai cu durere ca să Mă mângâi, căci sunt îndurerat, și așa petrec între cer și pământ, plângând în cuvânt și grăind cu suspin, și îi spun poporului cuvântului Meu mersul Meu cel greu și durerea Mea cea de azi.
O, popor al cuvântului Meu, tu, care ești al Meu după adevărul Meu, și tu, care te știi a fi al poporului Meu, o, numai Eu, Domnul, numai Eu știu câți sunt ai Mei din câți Mă iau de la izvor și câți sunt ai loruși, dar câți sunt ai Mei, Eu, Domnul, spun așa la fiecare și spun:
Ce frumoasă este primăvara când prind toate iarăși viață și sânge pentru viață și înviere la viață! O, cum nu poate omul înțelege viața și învierea ca să se bucure în fiecare zi de învierea sa, ori de câte ori dă iarăși și iarăși de lumina zilei ridicându-se ca un înviat? Eu, Domnul, îi dăruiesc omului zile ca să aibă și să-și zidească viață și ca să aibă strânsură apoi în cer, la care să tragă, o, și numai pentru această strânsură în cer ar fi să lucreze omul pe pământ, căci veșnicia e fără de sfârșit, și îi trebuie omului strânsură acolo. El însă își strânge zi de zi veșnică osândă, nu veșnică înviere, dar cine să-i spună lui despre taina învierii și să-și lucreze el viață veșnică, viață cu Dumnezeu pe vecie, căci vai celor fără Dumnezeu dincolo de această viață de pe pământ!
Voi, cei care voiți să fiți după adevăr fii ai lui Dumnezeu, căutați înțelepciunea vieții pentru această purtare de fii ai lui Dumnezeu. Nu vă luați unul după altul pentru făptuiri rele și greșite foarte, și plângeți cu jale când vedeți semeni care-și lucrează osândă prin greșeli, că iată, s-au luat unii după alții pentru greșeală cei care n-au rămas pe stâncă și s-au clătinat, și au crezut prin aceasta că-și fac singuri dreptate, bieții de ei.
O, ce minte păcătoasă este mintea care se ia după mintea păcătoasă, și nu după Hristos, Sfântul Tatălui, Care va da fiecăruia după faptă! Dar mai întâi Domnul va cerceta fapta fiecăruia în parte și va fi sau nu va fi milostiv și iertător, căci când te iei după cel păcătos nu e vinovat păcătosul, ci tu, care te-ai îndreptățit împotriva ta însuți, o, păcătosule iubitor de păcat.
Te-am învățat, poporul Meu, să fii cuminte și să asculți de Dumnezeu, căci cursele întinse spre tine sunt gata să te doboare de partea lui satana. Ispite de moarte îți stau în cale, Sodomă și Gomoră te caută să te cadă de pe stâncă, să-ți încerce sfințenia, pe care Eu, Domnul, o cer fiilor lui Dumnezeu, dar tu ia de la Mine sfat sfințitor peste viața ta, că una este să-ți încerce sfințenia cele ieșite în cale ca să le dai de la tine pentru viață cu Hristos, și alta este să cauți tu să-ți murdărești ochii și mintea și sufletul apoi și locașul lui Dumnezeu din tine și să-L dai pe Domnul afară pentru diavolul care te tot așteaptă să-ți murdărească pașii spre cer, spre sfinți.
O, fiilor, voi trebuie să aveți însoțitori tot timpul pe sfinți și pe îngeri, și prin ajutorul lor să aveți pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt de viață și de lucrare a voastră. Dar voi, cei care dați să vă abateți de la statul sub veghe sfântă, voi fără de veghe dați apoi să vă ascundeți așa cum s-a ascuns Adam în rai de Dumnezeu și vă ascundeți apoi unii de alții cu răul din voi pentru ca să vă faceți răul care vă caută să vă tragă din lucrarea de rai, o, fiilor nevegheați și nehotărâți pentru dulceața vieții veșnice, pe care dați s-o risipiți pic cu pic dacă asta ați alege să faceți.
Și acum spun: Să ia din cuvântul Meu fiecare după cum ascultă sau după cum greșește, după cum se păstrează sau după cum își pierde teama pentru neascultare și pentru stat în lume cu inima, cu mintea și cu fapta, și nu întru Hristos cu slujirea cea sfântă a vieții în toată vremea, și iarăși zic în toată vremea, căci vin bătăile pentru disprețul adus lui Hristos, Care v-a învățat viața și pașii ei spre cer, o, fiilor care nu dați să ascultați pentru veghe peste voi, și cu Domnul mereu pe cale spre cer.
Am stat în sfat cu poporul cuvântului Meu, cu cel care ascultă, dar și cu cel care nu ascultă, căci Eu, Domnul, de aproape șaptezeci de ani Mă ostenesc și aștept să-Mi ridic un neam sfânt, un popor cât de mic la număr, dar cu care să pot sta în mijlocul lui și să-Mi scriu grăirea pe pământ și să rămână ea, căci acest cuvânt sunt Eu, Eu, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Eu, Care vă păstoresc ca să vă am, o, fiilor. Amin, amin, amin.