Iată, trebuie răstignire, căci Eu am spus: «Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze», iar purtarea crucii înseamnă răstignire, ca să nu mai facă omul păcat cu trupul său. Un răstignit are țintuite pe cruce mâinile și picioarele și este după chipul și asemănarea Domnului său, a Păstorului său, și aceasta înseamnă om care nu se mai lasă spre păcat, și este pe veci cu Domnul un așa om.
O, ce frumoși sunt cei ce Mă aleg ca pildă peste viața lor, ce frumoși! Aceștia au priceput îndeajuns cuvântul spus de Mine pentru cei ce voiesc să Mă urmeze cu cruce, și nu fără cruce. O, ce puțini sunt cei ce își aleg să fie frumoși ca Dumnezeu, frumoși prin cruce, și ce mare ar fi să fie această turmă a lui Hristos, acești frumoși ai cerului pe pământ! De aproape șaptezeci de ani stau cuvânt peste pământ ca să-Mi zidesc o mânuță de popor frumos ca Dumnezeu, o, și greu Mi-a fost mersul cu acest cuvânt, și mult de tot M-am umilit ca să ridic Tatălui un rod frumos. Omul însă e învățat ca pe pământ și de aceea îi este greu să priceapă ce înseamnă Dumnezeu și ce să facă omul apoi înaintea lui Dumnezeu.
Iată, omul face mereu păcat, și face aceasta pentru că nu știe ce înseamnă Dumnezeu și ce înseamnă omul. A înțeles aceasta mama Mea Fecioara și a stat cu viața ei numai în Dumnezeu, numai cu Domnul în inimioara ei curată, și apoi ea Mi-a fost Mie mamă și a mers la templu la patruzeci de zile de la nașterea Mea ca să aducă jertfă de curățire după datină, dar ea era curată ca cerul, și tot așa a și rămas, numai că Domnul Se apleacă rânduielilor așezate pe pământ ca să se înțeleagă desăvârșit că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om și a crescut, și apoi S-a răstignit pentru om ca să-l aducă pe om la pocăință și la iertarea păcatelor, căci Eu am înviat după răstignire ca să desăvârșesc toată calea spre Dumnezeu a omului și să fie omul liber prin Mine, prin tot ce am făcut Eu pentru viața lui, și de aceea Eu sunt Păstor, și are omul ce să învețe, pentru că i-am arătat Eu prin însăși viața și calea Mea pe pământ.
Și acum, pace peste pământul și neamul român, și această pace să se întindă peste tot pe unde nu este pace pe pământ, și să se înmulțească pacea, căci pacea aduce pace!
Și iarăși, pace și înțelepciune din cer peste cei ce cârmuiesc popoarele, și fericiți sunt și vor fi făcătorii de pace, precum este scris! Este nevoie de pace pe pământ și în inimi, dar este nevoie de iubire, de milă, de credință.
Pace ție, cetate a cuvântului Meu, pace vouă, fiilor din cetate! Să meargă și să lucreze cuvântul Meu de pace! Iubirea de țară și de neam să se întărească și să lucreze ea iubirea de Dumnezeu apoi. Mă sprijin cu voi să-Mi pot așeza cuvântul peste pământ, fiilor, căci pământul are nevoie de cer, are nevoie de cele din cer atât cât nu știe omul de pe pământ, măi fiilor, iar ce este la oameni cu neputință este cu putință la Dumnezeu, așa este scris.
Așadar, să fiu sprijinit să-Mi rostesc peste pământ cuvântul, fiilor, că mare mângâiere am când vin să cuvintez și să Mă împart și să lucreze cuvântul Meu tot ceea ce este cu neputință la oameni, și de aceea voi Mă bucurați că-Mi stați de sprijin, și de aceea așez peste voi pacea Mea mereu și lucrarea ei apoi și zic: Pace vouă, o, pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.