Cuvântul lui Dumnezeu la Soborul Sfântului Ioan Botezătorul
Acum, fiilor de la izvorul Meu de cuvânt, dacă am ridicat la cer praznicul de Bobotează, spre mărturie înaintea Tatălui că am fost cu voi aici în bucurie sfântă, și că voi ați fost cu Mine cu jertfa mâinilor și cu masă de praznic sfânt apoi, ne odihnim acum de osteneala cea pentru sărbătoare și ne așezăm în lucrare de cuvânt, ca să grăim și să punem în carte învățătură de sus pentru poporul care se adună lângă Mine și lângă voi în sărbători la izvor, căci trebuie povățuit și tot povățuit acest popor care umblă după Mine, iar Eu trebuie să-i spun că nu numai cu pasul trupului se umblă după Dumnezeu, ci cu pașii vieții, spre mărirea lui Dumnezeu, spre bucuria Domnului, că nu este mai mare mărire dată de om lui Dumnezeu ca și aceea de a-I fi Domnului bucurie cu viața sa, cu asemănarea sa cu El pe pământ, spre folosul oamenilor fără de cale sub pașii lor, dar care văd mersul cel sfânt al fiilor lui Dumnezeu luminând calea pe care merg, iar această minune atrage omul, fiilor, atrage văzând și înțelegând și simțind apoi în inimă foc și dor de viață vie, așa cum fiii lui Dumnezeu au în ei și în îndeletnicirile lor de zi cu zi, spre slava Mea cu ei pe pământ, fiilor.
Îi chem la masa Mea de cuvânt, îi chem și azi pe cei ce M-au însoțit aici, la praznicul de Bobotează, măi fiilor. O, îi chemăm și pe ei cu Noi în sfatul cel de azi pentru poporul cuvântului Meu, masă din care pot lua și cei ce Îl iubesc, și cei ce nu știu cum să-L iubească pe Domnul cu îndeletnicirile vieții lor.
Veniți, fiilor, cu Mine la masă de cuvânt! Vă trimit carte cu grăirea Mea de azi pentru voi. Ioan, nașul Meu de botez, vă pune și el pe masă învățătură sfântă de ziua lui de sobor între sfinți lângă ziua Mea de botez, dacă el M-a botezat acum două mii de ani în apa Iordanului, că Mi-am plecat capul sub mâna lui ca să știe toți cei care se vor creștini să fie, să știe ei că au nevoie de învățător, de îndrumător, de botezător, de călăuză au nevoie pentru viața lor dacă vor să fie ai lui Hristos pe pământ cât stau, iar cel ce voiește să fie creștin, aceasta trebuie să știe, să aibă pe cineva care să-i numere pașii vieții, și căruia să-i poarte recunoștință cu aplecare și să-l primească oricând acela voiește să-i sfințească tot mai mult viața și toate cele tainice ale sufletului.
Ca să aibă creștinul preț mare pentru cei de pe pământ și pentru cei din cer, el trebuie să dovedească o față sfântă pe chipul lui prin îndeletnicirile lui, și trebuie să-L aibă pe Domnul în el cu fața Sa cea plină de viață din cer, aspru să fie pentru sine și dulce pentru Domnul și cu Domnul. O, și cum este creștinul aspru cu sine însuși, fiilor? Un așa creștin nu-și caută întâietate, ci se depășește pe sine mereu, mereu, ca să se aibă pentru cei din jurul lui și ca să-și simtă viața bucurându-i pe semeni și făcându-le binele cel folositor sufletului lor. Tot timpul el este gata pentru tot ce înseamnă Dumnezeu și frații, pentru toate câte merg la cer pe această cale, care se cheamă lepădarea de sine, calea pe care i-am spus-o Eu omului s-o ia pentru el ca să Mă poată urma. Un așa creștin e gata în toată clipa să spună: aici sunt, Doamne, și gata sunt să-mi dau viața, să fiu folosit cu viața mea pentru viața Ta, și a fiilor Tăi, care Ți-au dat viața lor Ție, slujindu-Ți în toate și mereu.
O, creștine, creștine, să nu te măsori tu, să nu te crezi că ești așa, chiar dacă așa faci. Te pot paște apoi pretenții de la ceilalți, nemulțumiri de cum sunt ei cu tine, trufia te poate doborî când nu te aștepți. Și iată, nu uitați, fiilor dăruiți Domnului, nu uitați că vă trebuie pe cineva de care să ascultați tot timpul pentru umilința voastră, măi fiilor, căci Adam s-a dovedit îndărătnic când a dat de peste el pe Domnul, pe Cel Care îi era Povățuitor, și peste Care Adam nu trebuia să treacă, o, nu trebuia, ca să nu moară el.
O, iată, cum se moare când se moare, când creștinul cade de pe calea cea cu lepădare de sine pentru ea! Eu am spus răspicat: să vină după Mine numai cei care au puterea să se lepede de sine pentru purtarea crucii, iar altfel nu vine nimeni la Mine dintre cei ce pornesc să vină, dar ei de fapt nu vin, nu vin, fiindcă nu știu calea, căci Eu sunt Calea, iar Eu am lepădare de sine, că am părăsit cerul, nu numai pe Mine Însumi, și am venit după om ca să Mă arăt și ca să fie și omul ca Mine când Mă vede cum sunt, și ca să poată el apoi să fie pe cale cu Mine după adevăr.
O, se face curățenie pe calea Mea mereu, mereu, și cad de pe ea cei ce nu au ales pentru ei lepădarea de sine venind după Mine, și este Ioan Botezătorul cel care a arătat cu cuvântul felul cum se curăță calea Mea de cei ce merg pe ea, dar nu seamănă cu Mine prin îndeletnicirile lor, căci sfinte îndeletniciri trebuie să aibă cei ce sunt ai Mei.
Acum, hai, ucenicule sfânt, așează-te în cartea Mea și arată-le calea și spune-le așa cum le-ai spus celor de atunci, care mergeau spre tine pentru botez. Tu ești cel ce Mi-ai deschis calea spre oameni și Mi-ai făcut cunoscută obârșia. Hai, e praznic de Bobotează și suntem unul lângă altul cu amintirea arătării Noastre la Iordan. Duhul Sfânt Se face glasul Meu și al tău în zilele Noastre de Bobotează, ale Arătării Noastre în lucrul cel pentru care am venit născuți pe pământ. Amin.
— O, slavă Ție, Învățătorul meu, Mieluțul Tatălui și dulce Păstor! Umilința Ta s-a arătat mare de tot pe pământ, Doamne. Cu ea Te-ai arătat că Tu ești Dumnezeu, Făcătorul omului. Umilința a fost cea care ne-a aplecat unul în fața celuilalt când ne-am întâlnit la Iordan. Le-am spus celor de atunci mărturisirea mea despre Tine: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică pe umerii Săi păcatele lumii, și v-am spus că vine după mine un Om Care este înaintea mea, căci era înainte de mine, iar eu am venit să botez cu apă pentru ca El să fie făcut cunoscut în Israel, și am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel și oprindu-Se peste El, așa cum mi-a spus Cel ce m-a trimis să botez, și mi-a spus: „Acela peste Care vei vedea Duhul pogorându-Se și oprindu-Se, El este Cel ce botează cu Duhul Sfânt, El este Fiul lui Dumnezeu”».
O, Doamne, o, Doamne, am arătat cu cuvântul felul cum Tu Îți cureți calea pe care vii. Se face curățenie pe calea Ta mereu, căci eu am vestit atunci și am spus când am văzut dintre farisei și saduchei că vin spre botez, și le-am spus lor: «O, pui de năpârci, cine v-a îndemnat pe voi să fugiți de mânia ce va să vină? Mergeți și faceți roade vrednice de pocăință, și nu mai ziceți în voi că aveți ca tată pe Avraam. O, pocăiți-vă, căci Domnul poate face și din pietrele acestea neamul lui Avraam, și, fiți atenți, securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor. Așa că orice pom care nu face rod bun va fi tăiat și aruncat în foc. Iar dacă eu vă botez cu apă spre pocăință, iată-L, vine după mine Cel ce este mai puternic decât mine, El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc, El este Cel ce are lopata în mâna Sa curățindu-Și desăvârșit aria. El Își va strânge grâul în grânar, dar pleava cea din grâu o va arde într-un foc care nu se stinge».
O, Doamne, tot așa lucrezi Tu și azi, și ai lopata în mână și-Ți cureți calea și ogorul, și cad de pe cale cei ce n-au ales pentru ei lepădare de sine dacă au venit spre Tine, că sfinte îndeletniciri trebuie să aibă cei ce sunt și rămân ai Tăi, căci Tu Te uiți la rod, Doamne, el este cel ce apropie sau depărtează pe cei ce vin să meargă pe cale cu Tine și cu ai Tăi. În puține cuvinte am spus și atunci tot ce trebuie să audă cei ce rămân sau cei ce pleacă sau cei ce dau să vină pe calea Ta, și care au păcat că știu și că nu iau hotărârea să-și salveze viața cea de veci, de stau ei nepăsători de ceea ce va fi să fie cu ei: ori slava, ori rușinea lor. Ce poate să-l salveze pe cel ce voiește să rămână cu Tine? O, rugăciunea îl poate salva, statul lui cu Domnul prin rugăciune sfântă, clipele de întâlnire cu Domnul și cu sfinții, și vorbirea Ta cu el, cu cei mulți ca el, de care ei au atâta așteptare, au atâta nevoie de cei din cer pentru cele cerești peste viața lor cu Domnul pe pământ. Eu am spus și atunci, și spun și acum celor ce caută salvare: Pocăiți-vă, le spun lor!
O, fii ai Ierusalimului nou, învățați din Scripturi iubirea de Dumnezeu și curăția, fiilor. Fugiți de diavolul, ca să fugă și el de voi. Diavolul se face zână, dar zâna este vulpea cea prefăcută, și așa a pățit bietul Adam când femeia l-a tras spre moarte, iar când Domnul i-a ieșit în cale să-Și spună durerea cea de la el și să-l întrebe de ce L-a părăsit pentru femeie, omul s-a supărat pe Domnul, Care a umblat la apucăturile lui ascunse în diavolul, și iată, de la început a făcut aceasta omul.
Eu, Doamne, am învățat de la Duhul Sfânt să Te cunosc, să Te urmez și să-Ți slujesc venirea și s-o mărturisesc oamenilor. Privesc lucrarea Ta cea de azi aici. O, e mare, Doamne, taina venirii Tale de acum, iar vălul sub care ea stă este și mai tainic. O, de ar înțelege bine aceasta poporul cuvântului Tău, poporul cel adevărat între toți cei care-și zic fii ai acestui popor. O, de s-ar grăbi, de ar năvăli toți aceștia spre taina adevăraților fii ai acestui popor! Eu le amintesc lor de Duhul Sfânt, Doamne. Fără El lucrător peste ei nu vor putea ei să vadă ceea ce oamenii nu pot vedea sau înțelege, căci eu privesc și tot privesc calea Ta de azi, și puțini sunt pe ea cei cu lepădare de sine ca să-Ți poată ei ajuta după adevăr. Tu ești Cel lipsit de ajutor, de sprijin de pe pământ. Sunt mici și puține cuvintele mele și ale sfinților Tăi, cu care vii mereu și Te așezi în carte spre mărturie, Doamne.
O, binecuvântată este slava Ta de toți cei din cer, numai să găsească ea credință pentru ea pe pământ. Eu sunt ucenicul Tău. Lepădarea de sine este cea care face din creștini ucenici ai Tăi, sprijin Ție, Doamne, așa cum am fost eu. Aceasta le spun eu celor ce sunt și celor ce se știu popor al cuvântului Tău cel de azi. Amin.
Cobor mereu la oameni și le aduc din cer hrană vie, cuvântul gurii Mele. O, de ar flămânzi ei după hrana aceasta! O, de ar gusta ei din masa Mea dulce! Mila Mea pentru om este mare. Vin din cer cuvânt pe pământ și sunt gata să-l călăuzesc pe om spre cer și spre mila Mea.
Fiilor, fiilor, ridicăm acum la cer cu tot întregul lui praznicul Bobotezei. Odihniți-vă acum de truda cea pentru Mine, și apoi ea așteaptă s-o luați iarăși pe umeri. O, fiți statornici pentru călătoria Mea cu voi. Rămâneți sub sarcinile Mele, fiilor. Eu sunt cu voi, Eu rămân cu voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.