Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Nașterii Domnului
O, cum să nu vin la voi, cum să nu stau cu voi, fiilor care-Mi așterneți ca să vin și să Mă dau vouă cuvânt de mângâiere Mie și vouă, și înțelepciune lucrată din cuvântul Meu pentru voi și pentru cei ce Mă caută de la voi spre ei? O, cum să nu vin să petrec cu voi clipe dulci, aducere-aminte a lucrării lui Dumnezeu pe pământ? N-am unde să Mă mai duc ca să-Mi fie bine și să-Mi fie primit cuvântul cu care grăiesc între voi, fiilor. Eu sunt Cuvântul Tatălui. Cuvântul este numele Meu și lucrarea Mea, dar cei ce cred că este Dumnezeu în cer, aceia toți Mi-au făcut oprire, Mi-au pus hotar și zic toți că numai acum două mii de ani am lăsat cuvântul Meu oamenilor, iar mai mult nu vor să audă, dar și cuvântul Meu de atunci au dat ei să-l știe și să se trufească apoi că-s cunoscători și că sunt păstori și stăpâni de suflete, și mai mult nu se poate peste ei, că au scris pe ei nume de slujitori ai lui Dumnezeu fără să semene ei cu Domnul, fără să le fi fost dat lor de sus pentru marea lucrare de povățuitori spre cer ai oamenilor căzuți de la poruncile lui Dumnezeu, pe care nu le mai caută nimeni peste viața lor. Eu însă vin cuvânt pe pământ ca să-i izbăvesc de întuneric pe cei ce cred venirea Mea, pe cei ce Mă așteaptă pentru ei, și să-i așez să Mă împartă în lung și în lat pentru cei ce au urechi ca să și audă cu ele dacă le au.
O, cum să nu vin să stau cu voi și să facem petrecere sfântă la masă cu sfinții, fiilor? O, pace vouă în zi de praznic de naștere a Mea pe pământ, de aducere-aminte a zilei în a cărei noapte M-a așezat între oameni prunc născut mama Mea Fecioara, în care Tatăl M-a așezat prin Duhul Sfânt ca să Mă fac om și să Mă nasc prunc și să cresc apoi atât cât sunt în cer din vecii de-a dreapta Tatălui.
O, pace vouă de ziua Mea de naștere așezată de Tatăl în timp acum două mii de ani, fiilor primitori de Dumnezeu! O, fiilor, în noaptea aceea măiastră s-a scris peste timp un nou început, începutul cel de la Hristos, și S-a mângâiat Tatăl mult, mult, pentru această împlinire izbăvitoare de om, și s-a mângâiat toată zidirea lui Dumnezeu. O, fiilor, Dumnezeu e Dumnezeu, iar Lui Îi trebuie mângâiere mai mult decât omului, că de la toți oamenii Mă doare și suspin și nu sunt iubit ca un făcător, ca un dăruitor de viață și de bine pentru om. O, dacă omul ar avea frica și credința că viața lui merge mai departe după adormirea trupului, ar căuta să-și facă și pentru apoi agonisită și mângâiere ca să aibă, dar aceasta nu poate oricum să-și agonisească decât cu iubire de Dumnezeu prin ascultare, și apoi mângâind pe Domnul cu viața și cu purtarea lui de zi și de noapte, de nedespărțirea lui de Dumnezeu, fiilor.
În zilele facerii nu a fost timpul, fiilor, ci doar s-au așezat legile tuturor lucrărilor facerii, legile veșniciei, în care nu este timpul, dar a început timpul din pricina căderii din veșnicie a omului, căci omul n-a rămas supus lui Dumnezeu Făcătorul, Care cu atâta măiestrie a zidit toate la locul lor, și apoi pe om. O, așa ar trebui să fie și pe pământ. Pentru toate lucrate de om trebuie să fie un maestru, de la care să ia omul și să facă apoi, iar dacă face de la el, de la îndemânarea sau de la învățătura de sine, o, nu e măiastră lucrătura lui, ci e slabă, e fără putere, e străină de sănătatea cu care ar fi fost să fie lucrată lucrarea lui, căci omul trebuie să ia ca să aibă.
Voi, cei ce sunteți și lucrați ca fii adevărați ai poporului cuvântului Meu, voi, fiilor, stați cu rugăciunea înaintea Mea și cereți ca David să vă izbăvesc de duhul cel rătăcitor de adevăr pe pământ și spuneți Domnului: «Înalță-Te peste ceruri, Doamne, Dumnezeul nostru, și peste tot pământul slava Ta să fie, ca să se izbăvească cei iubiți ai Tăi!». Amin.
O, ar trebui să nu mai bâjbâie omul prin întuneric pentru știința lui, că pe pământ e întuneric mult, și toți oamenii Îl supără pe Dumnezeu. Cel bine făcut, cel bine crescut este cel ce nu-L supără pe Dumnezeu și nici pe semeni și nici pe oricare altă făptură, ci, din contra, acela poartă și împarte har, că are de la Mine.
O, dacă s-ar cuminți singur omul, dacă s-ar curăți singur, nu l-ar mai curăți bolile și suferințele și necazurile, de care-și face singur rost, și ar căuta pe omul cu măiestrie pentru cei din jurul lui și a cărui lucrare seamănă cu a lui Dumnezeu.
Iar după această grăire a Mea voi sta cu voi cu mama Mea Fecioara și vom grăi vouă cuvânt de naștere de sus, fiilor, iar acum primim colindători și le dăruim bunătăți de sărbătoare de naștere, și toate să fie iubire în ziua aceasta sfântă, așa cum Eu v-am povățuit pe voi să lucrați pentru această întâlnire între Noi și voi cu cei ce vin să colinde pentru nașterea Mea.
Și acum rămâneți cu cartea deschisă ca să Mă așez în ea cu mama Mea Fecioara, că suntem împreună sărbătoriți, Eu și ea în zi de naștere a Mea pe pământ, când Eu, Cel născut între oameni acum două mii de ani, cuvintez peste voi și vă spun: Pace vouă! Pace, fiilor, pace peste voi de la Domnul, de la cuvântul Său de peste voi! Amin, amin, amin.