Cuvântul lui Dumnezeu către Parlamentul României, sărbătoarea sfântului mare mucenic şi tămăduitor Pantelimon
sărbătoarea sfântului mare mucenic şi tămăduitor Pantelimon&remaining=yes" wmode="transparent" quality="high">
Eu sunt Cel ce sunt. În zi de sărbătoare de sfinţi Mă fac cuvânt pe pământ peste neamul român şi Mă fac carte scrisă şi Mă dau de ştire că Eu sunt Cel ce sunt şi că grăiesc ca să fiu auzit. Amin.
Mă voi întoarce în carte ca să grăiesc fiilor poporului Meu grăirea Mea cu el în zi de sărbătoare de sfinţi, căci este în cer în ceata mucenicilor zi de sărbătoare pentru mucenicul Pantelimon, cel plin de dragoste, de credinţă, de stăruinţă lucrătoare pentru întoarcerea la Dumnezeu a multor suflete şi plin de dorul după Dumnezeu pe pământ, iar sfinţii Mei sunt întru venirea Mea, căci scris este în Scripturi pentru vremea aceasta că vine Domnul, vine cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, căci sfinţii sunt slava Lui, slava Domnului, precum Eu, Domnul, sunt slava lor. Amin, amin, amin.
Partea a doua
Mă aşez cu tine la masă de cuvânt, poporul Meu. Te-am chemat la Mine prin cuvânt, te-am chemat şi M-am făcut auzit de tine, iar tu ai ales pentru tine viaţa cu Dumnezeu. Apoi Eu M-am dăruit ţie din destul cu mult cuvânt dătător de viaţă şi a prins viaţă în tine dragostea de Dumnezeu, dar la aceasta trebuie apoi să vegheze mult sufletul care s-a voit al lui Dumnezeu prin acest cuvânt de naştere de sus a omului, căci dragostea se aprinde numaidecât, ca lumânarea cea din noaptea învierii, când vin să ia lumină mulţi, iar ca să rămână omul în zi de înviere mereu, trebuie să se întâmple minunea aceea de a nu se stinge lumânarea cea de la înviere, căci Eu după ce am înviat n-am mai murit, ci M-am făcut dragoste care nu moare, care nu cade niciodată, şi am rămas pentru fiecare om dragoste, lumânare de înviere am rămas, căci Eu sunt lumina lumii dacă sunt în lume, şi iată, sunt cuvânt de înviere peste pământ şi strig în lung şi în lat cu glas duios: Veniţi de luaţi lumină, veniţi la înviere, căci moartea vă ţine pribegi de Dumnezeu, şi numai Dumnezeu este viaţă şi este lumină pentru hrana vieţii în om! Amin.
E zi de pomenire de sfinţi mucenici, Ierusalime, poporul Meu. Ţi-am pus numele Ierusalimul cel nou, o, poporul Meu. E de lucru mult pentru păstrarea acestui nume măreţ. Eu lucrez cu sfinţii din cer, iar tu de pe pământ lucrezi pentru cer, şi e de lucru mult, fiule. Ucenicul Pantelimon este cu ceata de mucenici cu el la masă aici şi este sărbătorit cereşte, şi toţi sfinţii mucenici iau bucurie de la masa Mea cu tine în ziua lui de serbare. Acest mucenic a avut dor mare în el după Dumnezeu şi după dragostea de Dumnezeu a oamenilor, iar dorul acesta face minuni mari, şi s-a făcut veste peste tot de dragostea de Dumnezeu a acestui mucenic, iar diavolul văzând aşa, s-a ridicat cu aprigă mânie să oprească din lucru minunile lui Dumnezeu, căci sfinţii sunt minuni pe pământ şi surpă ei de peste tot puterea diavolului şi ameninţă lucrarea lui cea rea, care se face necredinţă şi nepăsare de Dumnezeu în calea oamenilor, şi iată cât norod fără Dumnezeu pe pământ! Numai că sfinţii şi lucrarea lor lasă bogăţie mare de har în urma lor, iar aceasta rodeşte tainic şi Îi ridică lui Dumnezeu popor credincios, care surpă pe diavolul şi îi slăbeşte puterea, şi poate Domnul pe pământ prin sfinţii Săi.
Am grăit în ziua aceasta cu cei ce s-au aşezat acum la cârmă peste neamul român prin duhul minciunii din ei ca să strivească mersul acestui neam, căci aceştia nu ştiu să aibă dragoste de oameni, şi numai de duhul diavolului se ţin, căci mint mereu şi mărturisesc strâmb mereu şi vor să fie ei cei mari. Am grăit cu durere, şi cu durere Mă voi atinge de ei dacă vor voi să fie încă îndărătnici, căci sunt cu sfinţii în lucrare mare peste soarta neamului român, neamul Meu cel de la sfârşit de timp, din care Eu, Domnul, Mi-am pus deoparte un popor ucenic, căci am nevoie pe pământ de popor sfânt, la care să poposesc cu sfinţii şi să-Mi rostesc cuvântul cel pentru facerea din nou a lumii, căci aşa este scris pentru vremea cea de acum, când fărădelegea a dat peste margini şi când vine Domnul ca s-o pună la locul ei, s-o dea deoparte şi să-Şi cureţe aria ca să meargă Domnul şi să facă biruinţa cea pentru sfinţi, cu sfinţii lucrând şi biruind. Amin.
— Cu sfinţii, o, Doamne, cu ei vii şi lucrezi pe pământ, iar mersul Tău este tainic, şi de aceea poţi.
Tainic Te-am iubit eu pe pământ, după ce inimioara mea Te-a cuprins în ea cu puterea dorului din ea, şi Te-am semănat cu răbdare în mulţi apoi. Te chemam şi Te rugam să fii milos cu cei luaţi de moarte şi de suferinţe fel de fel, şi mai ales de necredinţă în Tine, o, Doamne. Ardeam de dor să Te cunoască, să Te iubească oamenii. Cei mari ai vremii de atunci n-au putut să se aplece adevărului şi s-au temut să nu-şi piardă slava lor şi n-au putut să aştepte prea mult după ce slava Ta venise peste mine şi lucra şi uimea lumea toată cu minunile ei văzute, ale căror urme au rămas atunci în timp şi în oamenii de atunci şi în cei de după mergerea mea la Tine între sfinţi, o, Doamne, şi iată, aşa biruieşte cu Tine omul cel plin de dragoste de Dumnezeu şi care nu se mai poate încânta cu altceva pe pământ între oameni, căci dragostea Ta când este cu adevărat în om, nu este putere mai mare ca ea pe pământ ca s-o poată întrece.
Mă doare pentru rătăcirea cea atât de mare a celor ce au furat locul cârmei peste neamul român, şi mă doare cât Tine, o, Doamne. Voiesc să Te ajut cu toţi sfinţii şi să-i ruşinăm pe aceştia şi să-i ajutăm să-şi vadă măsura cea mică a inimii lor, şi care nu poate nimic pentru acest neam. Dar nici pentru ei înşişi nu pot nimic aceştia, căci cei fără dragoste nimic nu sunt şi nu sunt aceştia, şi este diavolul, care se încruntă pentru soarta neamului român, neamul Tău cel de la sfârşit, Doamne.
O, popor ucenic, trupul Domnului este frumos foarte în cer şi pe pământ, la fel şi glasul, la fel şi mersul, la fel şi iubirea Lui. El are pasul mic şi des şi plin de farmec sfânt. Mişcarea trupului Lui este plină de slavă, cum nu este pe pământ decât numai la El, şi este ca adierea vântului cel lin, ca un cântec lin, care linişteşte peste tot. Omul însă uită să fie frumos înaintea Domnului, înaintea îngerilor şi înaintea oamenilor şi uită să arate că el este cu Dumnezeu şi că nu este singur. Toate ale Domnului sunt frumoase foarte: mersul, graiul, iubirea, privirea, simţirea, toate sunt minunate în El în cer şi pe pământ, iar voi să căutaţi la El mereu şi să luaţi de la El fiinţa Lui pentru voi aşa cum este ea, şi de la voi să ia cei ce vă privesc şi vă ştiu ai Lui.
O, iubiţi cuvintele rugăciunii dată vouă de la sfinţii cei plini de pocăinţă pe pământ înaintea Domnului, şi, în sfârşit, iubiţi cuvântul Domnului de peste voi, ca să le puteţi pe acestea cu dor împlini peste voi. Fiţi cu pasul sfânt înaintea Lui întru toate câte faceţi şi sunteţi. Închipuiţi-vă în toată clipa că El este odată cu voi peste tot, din culcare până în sculare şi din zori în noapte. Căutaţi să aveţi mereu veghe multă peste voi, o, fii cereşti, şi nu vă bucuraţi de nici o clipă care nu vă este vegheată.
Iată taină vă spun vouă: nu este îngăduit să se mustre frate pe frate, ci doar să se înveţe unul pe altul cu duhul blândeţii şi al binefacerii, în toată sfiala cea sfântă dintre fraţi, iar lucrarea mustrării să vină numai de acolo de unde Domnul a pus-o să lucreze ea, aşa încât fraţii să se supună unul altuia pentru lucrarea dragostei de Domnul între ei. Dacă se ivesc pricini, aduceţi-le înaintea Domnului prin lucrarea cea bisericească, şi nicidecum să dovedească semeţie careva dintre voi, mustrând pe fraţi pentru vreo faptă, căci rânduiala dintre voi este frăţească şi este să fie sub veghe lucrarea frăţiei.
Iubiţi sfatul şi lucrarea lui, o, fii ucenici, căci dacă nu este iubire nu este primire, şi iată, trebuie multă iubire. Felul cum arată fiii lui Dumnezeu zi şi noapte trebuie să fie frumos mai întâi înaintea îngerilor, şi numai apoi înaintea oamenilor, căci cine nu ţine seama de îngeri, nici de oameni nu ţine seama cu statura sa omul. Viaţa şi haina călugărească a vestit-o Domnul în dorul Său an după an în cuvântul venirii Sale aici, la voi, şi e dorul mare în El să aibă în voi popor frumos cu firea şi cu fapta şi cu portul cel sfânt, cel îngeresc, căci portul îngeresc pe pământ este nădejdea Domnului, este cel plin de taine prin alcătuirea lui, şi iată, în locurile mănăstireşti nu mai este trăită taina şi viaţa cea îngerească după toată aşezarea ei cea din părinţi peste cei ce îmbrăţişează viaţă şi cale cu îngeri între oameni.
Toate trebuie să însemne slavă îngerească la voi, iar noi, sfinţii cerului, avem privirea în jos, spre fiii lui Dumnezeu, care trebuie să se descopere cu slava Domnului de peste ei, fiindcă toată făptura aceasta aşteaptă: descoperirea fiilor lui Dumnezeu, slava Domnului cu ei lucrând şi slava lor pentru Domnul lor. Noi, sfinţii Domnului, avem nevoie de mângâiere, de frumos ceresc pe pământ, şi acestea vor aduce răscumpărarea noastră şi a luptei pe care am dus-o pe pământ pentru Domnul cu preţul vieţii noastre înaintea celor mari şi necredincioşi de peste oameni, iar nădejdea noastră nu se stinge, fiindcă Domnul are poporul Său şi lucrează în mijlocul lui cu sfinţii Săi şi va veni biruinţa cea scrisă în Scripturi pentru sfinţi, iar slava aceasta va cuprinde în ea cerul cel nou şi pământul cel nou, ţinute de Domnul în taină până la arătarea lor, căci aceasta este făgăduinţa Lui cea pentru sfinţi.
O, slavă Ţie, Atoateziditorule Doamne! Tu eşti calea şi mersul sfinţilor Tăi şi eşti biruinţa cea pentru ei. Apropie-Te cu toată slava Ta cea de la sfârşit de timp, apropie-Te cu ziua aceea, o, Doamne, căci cere aceasta timpul, şi cere dorul sfinţilor Tăi, şi dorul lor este mare şi este mult! Amin.
Mă aplec ca un Dumnezeu în faţa ucenicului sărbătorit acum, Pantelimon. Ai desluşit poporului cuvântului Meu taina slavei Mele, mişcarea trupului Meu, mlădierea mersului Meu, frumosul glasului şi al iubirii Mele, din care sfinţii Mei gustă cu multul. Aşa voiesc să-l văd Eu pe poporul cuvântului Meu de azi. Să semene cu Mine îl voiesc pe el, să am prin el pe pământ faţa Mea, mersul Meu şi mlădierea lui, glasul Meu cel frumos prin glasul lui şi prin iubirea lui cea pentru Mine, între frate şi frate ea apoi. Şi am încă grijă să-i spun lui că mersul lui când are de ieşit din staulul cel binecuvântat pentru el, acest mers trebuie călăuzit cu cuvântul Meu, căci lumea are mersul ei, grăirea ei, felul ei, iar fiii cuvântului Meu trebuie să fie scumpi la vorbit şi mult de tot cuprinşi în taină faţă de felul graiului lumii. Rânduiala ieşirii în vreme de nevoie trebuie să fie vegheată din cer şi de pe pământ, iar fiii acestui popor să nu se dea la vorbă cu fiii lumii, care trebuie să-i vadă pe ei fii ai lui Dumnezeu pe pământ.
Vă învăţ acum rânduială pe voi, cei ce ieşiţi din staul pe calea fiilor lumii când este nevoie de ieşit. O, nu vă arătaţi mult vorbitori cu cei din lume, care vă trag de limbă şi vă îndeamnă să vorbiţi cu ei după cum vorbesc ei cu lumea. Luaţi cu voi o carte sfântă şi staţi cu gândul în ea când ieşiţi, şi fiţi bine îmbrăcaţi pe deasupra cu platoşa cuminţeniei, căci cei ce grăiesc mult şi oricum, aceia sunt fiii lumii şi grăiesc ca în lume, iar voi sunteţi fiii lui Dumnezeu. Fiecare rânduială de pe pământ are purtător de cuvânt, care ştie măiestria cuvântului grăit din dreptul fiecărei rânduieli, iar voi trebuie să ştiţi bine aceasta şi să nu uitaţi scutul de peste voi, pe care vi-l poate vătăma chiar limba voastră nestăpânită şi largă la vorbit când voi aţi da să intraţi în vorbă cu fiii lumii aşa cum vor ei când voi ieşiţi fiindcă aveţi nevoi.
O, fiilor, fiţi ca Mine şi, mai mult, fiţi copii cuminţi, fiţi micuţii Mei înaintea fiilor lumii, care dau să vă tragă de limbă să vorbiţi cu ei după felul vorbirii lor. Păstraţi-vă în taina care vă cuprinde în ea, căci voi sunteţi acoperiţi în taină, fiilor. Vă spun că am durere de la unii din poporul cuvântului Meu şi care sunt ştiuţi de lume ai Mei. O, păstraţi-vă taina grăirii în taina tăcerii, fiilor, că e taină mare grăirea. Vă rog Eu, Domnul, nu uitaţi aceasta. Arătaţi că sunteţi cereşti pe pământ, căci cuvântul Meu are putere, nu numai grăire are el.
Mereu am dorit şi mereu doresc să nu umblaţi singuri, şi fiecare când iese să aibă lângă el pe cineva mai veghetor, şi unii pentru alţii să vegheaţi pentru cerul din voi şi să vadă aceasta fiii lumii şi să se sfiască de voi. Iată, vă trimit pe voi spre cei care vă călăuzesc cu cuvântul Meu din ei pentru voi. Ascultaţi de ei, o, fiilor, şi primiţi rânduială peste voi prin ei. Ei nu grăiesc de la ei înşişi, ci cuvântul Meu este aşezat în ei spre lucrarea lui peste voi. Iată, trebuie şi mustrare, trebuie şi veghe, trebuie şi îndreptare prin lucrarea mustrării, numai să stea pe deplin cu faptele lor în lumină şi în veghe toţi cei care iubesc calea Mea cea de azi peste un popor călăuzit de cuvântul Meu. Amin.
O, câtă învăţătură trebuie mereu! Aşa este şi în cer. Cei din cer primesc de la Dumnezeu şi cer de la Dumnezeu lucrarea cea sfântă a lor pe pământ, şi vine de pe pământ cerere şi strigare şi Domnul lucrează cu trimişii Săi şi aşa este în cer, şi aşa trebuie să se lucreze şi pe pământ, şi apoi de pe pământ spre cer.
O, mare este lucrarea învăţăturii Mele de peste tine, poporul Meu Ierusalim pe vatra neamului român! Acum vă spun vouă, fiilor, că se apropie tot mai aproape ziua de praznic pentru mama Mea Fecioara, ziua când am mutat-o Eu pe ea între cei din cer. Voi aveţi în grijă lucrul cel pentru pregătirea sărbătorii şi pentru întâmpinarea poporului creştin care vine în sărbători la izvor, şi mulţi din ei se culcă şi se scoală numărând zilele şi nopţile care mai sunt până la sărbătoarea care îi va strânge iar lângă izvorul Meu de cuvânt şi lângă voi.
Duhul păcii îl cobor cu multul peste voi. El se naşte din duhul iubirii Mele dintre voi şi din duhul ascultării, şi acestea aduc armonie şi pe Duhul Sfânt, călăuzitorul a toate, o, fiilor. Eu, Domnul, am grijă de voi şi de lucrul care este de lucrat şi de pregătit. Şi mai este un pic de lucru şi binecuvintez lucrarea mânuţelor voastre pentru săvârşirea sălii de nuntă de sub cortul alb, căci Eu şi cu voi suntem săraci pe pământ şi lucrăm cu bucăţica atunci când lucrăm, şi aşa adăugăm la întregirea fiecărei lucrări, fiilor.
Vă las în duhul păcii Mele, pe care o cobor peste voi, şi de care voi să aveţi grijă, măi fiilor. Puneţi pe masă la lucru duhul vostru lângă Duhul Meu dintre voi şi pregătiţi acum sărbătoarea şi duhul ei, şi învăţătura care o are pentru cei cei vin şi iau din lucrul Duhului Meu cu voi, fiilor.
Eu vă voiesc plini de har mereu, mereu, fiilor. Fiţi izvor de har, căci Eu vă dau, spre împărţirea lui, şi inimi calde se vor încălzi încă şi fierbinţi vor fi pentru Mine şi pentru voi, căci Eu prin voi Mă împart şi sunt împărţitor de har. O, aveţi grijă de duhul păcii dintre voi, de pacea Mea cu voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.