O, popor al cuvântului Meu cel de azi, te cuprind în cuvânt de binecuvântare pentru putere sfântă, că iată, a venit vremea postului de bucate şi de toate cele stricătoare de suflet şi de trup pentru tot omul care iubeşte să fie al lui Dumnezeu pe pământ. Praznicul Învierii Mele are aşezat de sfinţi şi de părinţi şapte săptămâni de pregătire sfântă a sufletului şi a trupului omului credincios, iar cel ce iubeşte pe Domnul aşa face şi nu altfel, iar ascultarea trebuie să-şi găsească sălaş în om şi lucrare apoi, că fără Mine cade omul, cade mereu, iar cu Mine se ridică din căderea lui cea de şapte mii de ani şi se spală şi se găteşte el pentru împărăţia cerurilor.
O, câtă jertfă, câtă răbdare a trebuit în toată vremea pentru ca să rămână viaţa la cârma celor ce au iubit şi iubesc cu inima curată pe Dumnezeu pe pământ! Au trecut mai bine de cinci mii de ani de la facerea omului până ce Mi-am făcut loc şi credinţă în oameni ca să vin şi să-Mi mărturisesc venirea şi să-Mi ridic ucenici mărturisitori şi mulţi sfinţi apoi din unii în alţii, prin care să fac cale cu lumină pe ea pentru om ca să se întoarcă omul la Mine dacă voieşte! O, cine să-i spună lui să se întoarcă? Nu mai am sfinţi acum pe pământ, ci numai furi de cele sfinte s-au aşezat între Mine şi om. Nu mai vrea nimeni să se facă sfânt lui Dumnezeu ca să pot Eu sălăşlui în el cu faţa Mea, iar cârma cea de la sfinţi este dată în lături şi nu ştie omul cum să meargă, şi încotro să meargă şi nu se uită el în sus, la Dumnezeu şi la sfinţi, şi se uită după cei îmbrăcaţi în haină de preot şi care nu dau viaţă omului, ci îi iau viaţa şi puterea şi nu mai are omul putere pentru Dumnezeu. O, cine să-i spună omului ce să facă şi cum să meargă el ca să afle drumul cel bun şi raiul ascultării, căci Eu, Domnul, doresc după om zi şi noapte şi plâng după el zdrobit de dor şi nu Mă aude omul şi plâng neauzit de el şi plâng!
Acum şapte mii de ani eu m-am strivit de tot în fapta neascultării mele de Tine, iar după ce s-au dezmorţit de sub lovitura aceasta trupul şi duhul meu, au început durerile mele toate, în mine şi în urmaşii mei până azi. Îi strig eu pe oameni şi mărturisesc lor durerea Ta şi a mea. Durerea Ta sunt eu, durere de şapte mii de ani, şi vreau să n-o mai ai, dar trebuie să repare omul cel de la sfârşit stricăciunea mea din el şi să Te ia pe Tine înăuntrul lui cu toată slava Ta, care trebuia să sălăşluiască în mine la începutul meu dacă Te-aş fi ascultat, o, Doamne! Locul Tău din om este sfinţenia lui cu trupul, cu duhul şi cu sufletul, cu toată fiinţa lui, o, Doamne, căci plata păcatului este pahar amar, neostoit acest amar, şi de care tot omul se teme.
O, ajută-i, Doamne, pe oameni, să se facă fii ai lui Dumnezeu după adevăr, ca să vină ei înaintea mea cu cheia, cu pacea pe care eu am pierdut-o în ziua când nu Te-am ascultat în rai din pricina dorului meu de mărire, Doamne! O, iartă-mă! Pe toţi cei ce sunt pe pământ şi pot să strige spre Tine, îi aştept să-Ţi spună Ţie să mă ierţi. O, iartă-mă! Sunt şapte mii de ani de suferinţă a Ta şi a mea pentru neascultarea mea. Şterge-mi de pe suflet rana vinei mele! Ea umbreşte fericirea între cer şi pământ. Iubirea Ta e multă şi mare. Ea să topească toată vina mea, răsfrântă ea în mulţi din neam în neam. O, strânge-ne sub iertarea Ta pe noi, cei ce am greşit Ţie de la mine şi până la cel din urmă greşit, şi fă bucurie sfinţilor Tăi prin iertarea noastră, o, Doamne, că venirea Ta e mare în zilele acestea, şi ea împlineşte Evanghelia Ta prin care ai promis că-Ţi vor auzi glasul Tău cel de azi toţi cei care au fost, şi dintre care vor învia mulţi, spre uşurarea lor. O, iartă-mă, dar iartă-i pe toţi, că Tu eşti Dumnezeu, Tu eşti din vecii Fiul Tatălui Savaot şi eşti Făcătorul meu şi cu mare iubire m-ai zidit din pământ şi mi-ai dat din gura Ta suflare de viaţă, iar eu am greşit apoi, am greşit Ţie şi Te-am îndurerat adânc, o, Făcătorul meu! Mă uit în timp şi plâng ca un om, iar pe Tine Te văd plângând, o, Dumnezeul meu, şi plângi ca Dumnezeu. O, câtă durere Ţi-am făcut! Mă doare că Te-am îndurerat. Iartă-mă, Făcătorul meu, pe mine, cel pomenit acum cu ziua când am pierdut pacea mea, odihna mea şi a Ta, Iisuse Doamne, Fiule Dumnezeu, mila cea de la sfârşit de timp a celor ce-şi aşteaptă izbăvirea, răbdând îndureraţi după ea. Amin.
— O, pace ţie de la Dumnezeu Fiul, pace ţie, celui zdrobit de răbdare şi de aşteptare! Eu, Domnul, Făcătorul tău, îţi alin acum duhul. Sunt în lucru mult pentru izbăvirea cea de la Mine a celor ce Mă strigă. Pic cu pic am lucrat şi încă lucrez, că nu de altceva M-a trimis Tatăl pe pământ, şi apoi pe Duhul Sfânt, vestitorul cel de la Mine prin sfinţi şi prin duhul proorociei. Eu, Domnul, sunt viţa, iar Tatăl Meu este Lucrătorul, şi va da Tatăl izbăvirea prin Mine şi bucuria lor la toţi cei ce Mă strigă din durere, şi le voi da lor. Amin.
O, poporul Meu cel de azi, aşez în mijlocul tău cuvântul Meu mereu şi iau răcoare multă şi mângâiere iau sfinţii şi cei care Mă aşteaptă să-i izbăvesc de apăsare. Binecuvintez Eu, Domnul, puterea ta cea mică lângă Mine, că aşa stă puterea Mea lângă a ta, şi vom putea prin duhul umilinţei, iar răul va cădea, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi mare sunt prin acestea. Omul nu este ca Mine, blând şi smerit cu inima, şi de aceea nu are putere aşa cum am Eu, dar tu să fii mic în mâna Mea, ca să pot Eu prin tine pe cele ale Mele prin puterea Mea, căci Eu sunt Cel ce pot.
O, poporul Meu, să fii blând şi smerit cu inima aşa cum sunt Eu. Aceasta să înveţi ca să ştii, şi ca să lucrezi apoi, căci duhul iubirii te învaţă mult. Binecuvântare las peste tine pentru timpul postului cel de până la praznicul Învierii Mele. Zi şi noapte să te asemeni Mie şi să Mă ţii în tine cu duhul mărturisirii, căci cuvântul Meu este hrană tare şi întăreşte în om trăirea şi viaţa, fiule. Eu, Domnul, te îmbrăţişez şi te cuprind în duhul puterii sfinte. Eu, Domnul, te călăuzesc şi te binecuvintez în Duhul Sfânt, iar Tatăl să-ţi dea cunună de fiu al Său şi duh de ascultare de fiu, şi vom cânta în zi de Paşti cântarea cea pentru Mine, cântarea învierii: Hristos a înviat!
Eu, Domnul, rămân cu tine, iar tu să-Mi dai voia Mea înăuntrul tău şi faţa Mea pe faţa ta, Eu în tine şi tu în Mine, căci faţa Mea voiesc să strălucească pe faţa ta, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.