Omul nu stă sub cârma lui Dumnezeu, nu mai stă încă de la începutul lui în rai şi nu mai ştie să stea sub veghea Făcătorului cerului şi al pământului, precum toate stau prin facerea lor. Eu însă am stat şi stau sub veghea Tatălui, căci sunt născut, nu sunt făcut, şi sunt de o Fiinţă cu Tatăl, din Care M-am născut mai înainte de toţi vecii, şi prin Care toate s-au făcut.
Vin pe pământ cuvânt ca să-l învăţ pe om taina naşterii, căci omul este fructul păcatului din el lucrător şi de aceea lucrarea lui este îngâmfarea, şi are de slujitor al ei pe îngerii cei căzuţi din cer şi care se luptă în om de atunci şi până azi împotriva lui şi împotriva lui Dumnezeu, iar omul nu-Mi poate da Mie împărăţie în el, decât cu război mare împotriva lui Lucifer, care şi-a pus stăpânirea în om şi nu se lasă cu uşorul biruit, căci este în război cu Dumnezeu această putere căzută din cer.
O, poporul Meu, aşez masă de cuvânt şi pun pe ea învăţătură pentru frică de Dumnezeu în om. Dacă omul nu stă îmbrăţişat cu frica de Dumnezeu, dacă el nu ascultă să vegheze cu frică zilele lui şi nu cu nepăsare sau după mintea lui, Eu, Domnul, nu pot să-i fiu lui Păstor din cer, căci nu Mă poate omul cunoaşte dacă nu-şi pune lui stavilă şi frica de Dumnezeu în inima lui şi bine să stea el apoi.
O, mamă Fecioară, mama Mea, Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, Eu sunt, mamă, dar şi tu eşti calea Mea din cer pe pământ ca să pot Eu să vin şi să Mă fac cale a omului ca să se întoarcă omul pe ea la Tatăl, o, mamă, şi aşa s-a împlinit acum două mii de ani. Cuvânt de naştere am de aşezat pe masa Mea de praznic. E ziua Noastră de praznic, mamă, şi Ne slăvim în mijlocul poporului venirii Mele acum pe pământ cuvânt, că am de pregătit întoarcerea Mea aşa precum M-am şi suit la cer după ce Mi-am săvârşit lucrarea pentru care Tatăl M-a trimis, şi tu Mi-ai fost atunci cale şi naştere, mamă. Binecuvântată să-ţi fie acum intrarea ta la poporul Meu, iar cartea cuvântului Meu Ne este cale ca să intrăm, mamă. Amin.
Nu se poate aduce grai despre taina naşterii Tale între oameni şi între copii, Fiule Doamne, căci Tu ai fost Dumnezeu adevărat şi până să Te arăţi Prunc născut, şi Tu eşti fără de început şi fără de sfârşit, şi nu este pe pământ cineva cu care să putem grăi Noi, cei din cer despre această taină, şi de aceea nu este înţelepciunea cea sfântă în om pentru taina aceasta, iar ucenicii Tăi au spus apoi şi au mărturisit despre Tine că Tu pentru oameni Te-ai coborât din cer şi Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi Te-ai făcut Om. O, ce fericire ar fi pe Noi să se poată grăi între pământ şi cer tot adâncul cel de la Dumnezeu al tainei naşterii Tale! Tu Însuţi Te-ai făcut Om, Tu, Cel născut din Tatăl mai înainte de vecii, născut şi nu făcut, de o Fiinţă cu Tatăl fiind, şi prin Care toate s-au făcut din câte apoi s-au făcut. Tot aşa şi acum faci, iarăşi le faci pe toate, nedespărţit de Tatăl în această facere, care va rămâne, şi cine între oameni este să poată face facerea care va fi şi care va rămâne?
Să se facă mici oamenii toţi înaintea Ta, Dumnezeule adevărat! Vrând-nevrând ei sunt mici de tot înaintea Ta, chiar dacă ei nu vor să vadă că aşa sunt. Eu sunt martor mare pentru Tine, iar taina mea vine din vecii, precum Tu vii. Îi învăţ pe oameni să se facă mici, că vine Dumnezeu la ei şi nu încape de ei, că se simt mari.
Te slăvesc cu praznic de cuvânt de naştere, o, Fiule al meu şi Dumnezeule al meu! Chem neamul român să intre sub ocrotirea mea de mamă cerească. Stau de veghe peste tot hotarul de jur-împrejur peste ţara venirii Tale acum, în care Tu străluceşti prin cuvânt.
Iar tu, popor martor lângă râul de cuvânt al Fiului meu Iisus Hristos, Care vine la tine cuvânt ca să Se împartă în părţi, tu să stai de veghe mereu pentru venirea Lui cea de azi, căci slujirea ta este din cer, precum a mea a fost atunci pentru venirea Domnului atunci pe pământ. Tu eşti ucenic din ucenic, căci trâmbiţa lui Dumnezeu, Verginica, a fost altoiul din care Domnul Şi-a prăsit acum, la sfârşit de timp, vie nouă şi ucenici din ucenici, aşa cum El a lucrat şi acum două mii de ani, înnoindu-le pe toate ale Lui şi făcându-Şi biserică nouă între oameni, şi prin ea făcându-Şi cărări şi alegându-Şi pentru El ucenici, popor de ucenici mărturisitori pentru El. Glasul Lui de peste tine să te ocrotească mereu prin puterea cuvântului Său, iar tu să-L ocroteşti pe El ca să-L ai şi ca să-L asculţi.
Feriţi-vă inima şi mintea ca să nu vă despărţiţi de Dumnezeu, fiilor, dar feriţi-vă de rău şi de minte multă de pe pământ, ca nu cumva să Se despartă Dumnezeu de voi, o, fii născuţi din Dumnezeu prin cuvântul Său cel de azi. Amin.
Cuvânt din cer grăiesc acum şi spun mărturisind: cei ce pleacă din această lucrare de cuvânt, pleacă din cer şi cad din cer pe pământ ca Adam când a căzut prin neascultarea lui de Dumnezeu în rai, şi, iarăşi, cine vine de pe pământ ca să stea cu această lucrare de cuvânt, vine în taina cerului, nu oriunde vine, şi trebuie să se facă cerul lui Dumnezeu cel ce vine, şi apoi templu pentru Dumnezeu, locaş al împărăţiei Lui cu toată faţa ei cea nevăzută, ca şi a îngerilor care nu se văd, dar cât de multe ceruri şi ţări de îngeri sunt, nu poate mintea omului cunoaşte taina aceasta, iar eu sunt martor mare pentru cele tainice ale lui Dumnezeu, precum martor mare sunt pentru taina naşterii Domnului între oameni pe pământ acum două mii de ani. Amin.
— Eu sunt Cel ce sunt, mamă scumpă a Mea. Am trecut pentru venirea Mea prin pântecele tău cel fecioresc şi am luat trup de copil şi am crescut atât cât sunt, şi sunt Cel ce sunt, Om adevărat şi Dumnezeu adevărat. Dulce ţi-a fost graiul şi mare ţi-a fost cuvântul cel de naştere de sus a omului, mamă. Aşez puterile cereşti toate pentru tot lucrul Meu peste neamul român, şi tot omul care se va apleca să se facă după adevăr creştin al lui Iisus Hristos, se va numi român. Amin.
Nimeni nu-l poate face creştin pe om decât Hristos, iar cel potrivnic lui Hristos nu va putea să lucreze aceasta, căci Eu, Domnul, am slujitori sfinţi în cer şi pe pământ, cu care lucrez în chip sfânt, căci Eu sunt sfânt şi cu sfinţii lucrez şi călătoresc.
O, cât cuvânt am în grai, dar Eu am măsura lui Dumnezeu şi lucrez după măsura omului, şi stau acum din cuvânt şi odihnesc povara, căci sunt Cel plin de milă, şi încă zi de naştere voi aşeza în carte, că praznic de trei zile este aşezat să fie prin biserică pentru naşterea Mea.
Mă slăvesc în mijlocul tău cu sărbătoare de naştere, iar tu Îmi eşti peştera Mea de venire, eşti taina Mea pe pământ şi te ţin în taină acoperit, căci aşa este scris, iar mâine va fi altfel, va fi ca Dumnezeu, o, popor iubit de Dumnezeu şi mult lucrător cu Mine pentru venirea Mea cea de azi. Amin, amin, amin.